De ce ascultarea activă mi-a schimbat complet perspectiva asupra leadershipului

Acum câțiva ani, eram acel tip de manager care credea că leadership-ul înseamnă să ai mereu răspunsurile. Să fii primul care vorbește în ședințe, să dai direcția, să rezolvi problemele înainte ca echipa să le înțeleagă pe deplin. Eram convins că asta înseamnă să fii un lider puternic.

M-am înșelat amarnic.

Totul s-a schimbat într-o zi când Ana, una dintre cele mai bune persoane din echipa mea, a venit la mine cu demisia pregătită. “Nu mă simt ascultată aici”, mi-a spus. “Am impresia că deciziile sunt luate fără să conteze cu adevărat ce gândesc eu sau echipa.”

Cuvintele ei m-au lovit ca un pumn în stomac. Nu pentru că erau crude, ci pentru că erau adevărate.

Momentul în care am realizat că nu stiu să ascult

În săptămânile care au urmat, am început să observ ceva tulburător. În ședințe, în timp ce membrii echipei vorbeau, eu îmi pregăteam deja răspunsul. Nu ascultam cu adevărat – așteptam doar să îmi vină rândul să vorbesc. Telefonul era mereu acolo, email-urile căutau atenția, iar eu credeam că fac multitasking eficient.

Realitatea era că pierdeam conexiunea cu oamenii mei.

Am început să citesc despre ascultarea activă, nu ca pe o tehnică de management, ci ca pe o modalitate de a repara relațiile pe care le stricase aroganța mea nevăzută. Ce am descoperit m-a uimit.

Ce inseamnă cu adevărat să asculți

Ascultarea activă nu e despre tăcere polițioasă. E despre curiozitate genuină față de perspectiva celuilalt. E despre a ieși din propria bulă de gândire și a încerca să înțelegi cu adevărat ce se întâmplă în mintea persoanei din fața ta.

Primul lucru pe care l-am învățat: când cineva îți spune ceva, sub cuvinte se ascund emoții, frustrări, speranțe și temeri pe care nu le exprimă direct. Ca lider, dacă reușești să percepi aceste straturi ascunse, începi să înțelegi cu adevărat ce se întâmplă în echipa ta.

Îmi amintesc de prima oară când am aplicat asta cu Mihai, un dezvoltator care părea mereu nemulțumit. În loc să îi dau sfaturi sau să îl critic, am întrebat simplu: “Mihai, văd că pari frustrat cu proiectul ăsta. Poți să îmi spui ce te deranjează cu adevărat?”

Ce a urmat m-a surprins. Nu era vorba despre cod sau despre deadline-uri. Era vorba despre faptul că se simțea nevăzut, că ideile lui nu erau luate în serios, că avea impresia că muncește pe pilot automat fără să înțeleagă viziunea mai mare.

Schimbarea care s-a intâmplat în echipă

După ce am început să practic ascultarea activă constant, lucruri ciudate au început să se întâmple:

Oamenii au început să vină la mine cu probleme reale, nu doar cu update-uri superficiale. Ședințele au devenit mai scurte dar mai productive – când te simți cu adevărat auzit, nu mai ai nevoie să repeti de zeci de ori același lucru. Conflictele se rezolvau mai repede pentru că toată lumea se simțea înțeleasă înainte să căutăm soluții.

Dar cel mai important: echipa a început să inoveze. Când oamenii știu că ideile lor vor fi cu adevărat ascultate și evaluate, devin mai curajoși să propună soluții creative.

Provocările cu care mă confrunt in continuare

Nu vreau să mint – ascultarea activă nu e mereu ușoară. Într-o lume în care toți suntem bombardați cu informații, să îți dai atenția completă cuiva pentru 30 de minute poate părea un lux pe care nu ți-l permiți.

Uneori mă prind că mă întorc la vechile obiceiuri. Când sunt stresata sau când deadline-urile se apropie, înclin să revin la stilul “hai să rezolvăm rapid și să trecem mai departe”. Dar de fiecare dată când fac asta, văd imediat diferența în energia echipei.

Ce am invățat despre conflict și ascultare

Una dintre cele mai mari revelații a fost legată de conflicte. Înainte, când doi membri ai echipei aveau o dispută, intervenam rapid cu o soluție. Acum am învățat că adevărata rezolvare vine doar după ce ambele părți se simt cu adevărat înțelese.

Săptămâna trecută, Raluca și Andrei aveau o neînțelegere majoră despre arhitectura unui proiect. În loc să impun o soluție, am petrecut o oră ascultându-i pe amândoi. Nu doar argumentele tehnice, ci și frustrările, temerile și motivațiile lor profunde.

La sfârșitul discuției, ei înșiși au găsit o soluție care era mai bună decât orice aș fi putut eu să propun.

Ascultarea in era remote și hibrid

Lucrul de acasă a adăugat o nouă dimensiune provocării. Prin Zoom sau Teams, semnalele non-verbale sunt mai greu de citit. Am învățat să fiu mai atenta la tonul vocii, la pauzele din vorbire, la energia pe care o simt chiar și prin ecran.

Am instituit și “walking calls” – convorbiri importante pe care le fac în timp ce ne plimbăm, fiecare prin zona lui. Există ceva magic în combinația dintre mișcare și conversație care face oamenii să se deschidă mai mult.

Impactul asupra deciziilor

Poate vă întrebați: “Dar nu încetinește toate procesele această abordare?” Sincer, la început am avut și eu această teamă. Dar am descoperit paradoxul ascultării: cu cât investești mai mult timp în înțelegere la început, cu atât mai rapid se implementează soluțiile.

Deciziile pe care le iau acum sunt mai bune pentru că sunt bazate pe o înțelegere completă a situației, nu doar pe propria mea perspectivă. Și echipa le execută mai rapid pentru că se simt parte din procesul decizional.

Leadership Conștient și Agilitatea Emoțională.De ce cred că fiecare lider ar trebui să invețe asta

Nu încerc să vă conving că ascultarea activă e o rețetă magică. Dar pot să vă spun că mi-a schimbat fundamental felul în care mă raportez la leadership.

M-a învățat că adevărata putere nu vine din a avea toate răspunsurile, ci din a pune întrebările potrivite și din a asculta cu adevărat răspunsurile. M-a făcut un lider mai empatic, mai conectat cu echipa mea și, sincer, mai fericită în rolul meu.

Ana, despre care vă povesteam la început? Nu doar că nu și-a dat demisia, dar acum e una dintre cele mai angajate persoane din echipă. Mi-a spus recent că se simte pentru prima dată cu adevărat valorificată profesional.

Concluzia personală

Ascultarea activă nu e o tehnică pe care o aplici mecanic. E o schimbare de perspectivă care îți transformă complet stilul de leadership. E despre a realiza că cea mai mare putere pe care o ai ca lider nu e vocea ta, ci capacitatea de a amplifica vocile celorlalți.

Dacă ești în leadership și te confrunți cu lipsa de engagement a echipei, cu conflicte recurente sau cu sentimentul că nu înțelegi cu adevărat ce se întâmplă în organizația ta, îți recomand să începi cu ascultarea. Nu cu tehnici complicate, ci cu curiozitate genuină față de oamenii cu care lucrezi.

Întreabă-i nu doar “cum merge proiectul?”, ci “cum te simți în legătură cu proiectul ăsta?” și apoi ascultă cu adevărat răspunsul. Vei fi surprins de ce vei descoperi.

Câteva intrebări pe care mi le pun adesea

De unde știu că ascult cu adevărat? Simplu test: după o conversație, poți să îmi spui nu doar ce ți-a comunicat persoana, ci și cum se simțea? Dacă răspunsul e nu, probabil că nu ai ascultat cu adevărat.

Cum gestionez situațiile când nu am timp pentru ascultare extinsă? Am învățat că e mai bine să spun onest “Acum nu pot să îți ofer atenția pe care o meriți, putem să vorbim mâine la ora X?” decât să fac figură că ascult când de fapt sunt cu gândul aiurea.

Ce fac când ascultarea activă nu pare să funcționeze cu cineva din echipă? Nu toată lumea răspunde la fel. Unii oameni au nevoie de timp să se obișnuiască cu ideea că chiar vor să îi asculți. Persistența și consistența sunt cheie.

Cum știu că nu devin prea “soft” ca lider? Ascultarea activă nu înseamnă să fii de acord cu tot. Înseamnă să înțelegi înainte să decizi. Unele dintre cele mai dificile decizii pe care le-am luat au fost precedate de ore de ascultare activă.